Candle Cove a fost un serial de televiziune american experimental cu marionete, destinat copiilor. Inițial urma să se numească „Pirate Place”.
Produs local în Ironton, Ohio, show-ul își făcea reclamă ca încercând, cu modestie, să mânuiască conținuturi educaționale de avangardă prin tehnici noi, atât vizuale, cât și artistice și tehnice.
Se pare că se baza în mod vag pe o povestire numită „The Nickerbocker’s Tale” din 1767.
Primele avanpremiere
Primul anunț despre Candle Cove a fost făcut pe 14 mai 1968, la o emisiune locală de știri TV, într-o cronică despre educația din oraș. La departamentul de Arte Vizuale al Universității din Ohio a avut loc un interviu cu două studente pe nume Caroline Barker și Mary Prescott, care au dezvăluit că lucrau la un proiect de emisiune TV care implica păpuși numit Candle Cove; potrivit lui Barker și Prescott, ele erau cele însărcinate cu construirea păpușilor; în timpul documentarului, au fost făcute câteva fotografii cu modele de păpuși, schițe și chiar păpuși neterminate.
La 12 ianuarie 1971, emisiunea Culture and Arts Note de la Local Network a făcut primul anunț despre premiera Candle Cove într-un interviu de 12 minute cu producătorul executiv al emisiunii, Tom Thrives, și regizorul primului episod al emisiunii, Lynn Huntington. În discursul lor, Candle Cove a fost un proiect a cărui dezvoltare a durat 5 ani și care trebuia să aducă „Kids and Educational Ohio TV” în topul național. Restul emisiunii, după episodul pilot, a fost regizat de Emerson Grimes.
Episodul pilot (1971)
Lansarea a fost foarte așteptată atât de copii cât și de adulți, iar mulți critici educaționali se așteptau să scrie o recenzie a primului episod. Acesta a avut premiera pe canalul 58 la ora de maximă audiență (19.00), pe 19 ianuarie, cu un spectacol live în care au fost prezentate personajele principale și conceptul emisiunii. Acea emisiune specială de 20 de minute (16 minute în timp real, cu o tăietură la minutul 14:20 pentru a include publicitatea) s-a numit „Welcome to Our Happy Ship” și a fost acompaniată de un public live.
Primele recenzii pentru episodul pilot au fost mixte. Majoritatea criticilor au recunoscut în personaje o atitudine „potențial înduioșătoare”, dar s-au plâns de aspectul „ieftin” și „realist” al păpușilor, Alexis tanner de la The Ironton Reporter numindu-le „tulburător de umane” și „morbide”. Alți comentatori au respins aspectul „prost” al păpușilor spunând că spectacolul „juca după propriile reguli” și au considerat acest lucru „plauzibil”, deoarece scopul era „îndoirea fanteziei și a realității într-un mod integral”.
Talinka Staropoli, Ph. D. de la Campusul de Sud al Universității din Ohio, s-a referit la emisiune ca fiind „o propunere cu adevărat originală” și a prezis un viitor bun pentru emisiune.
Primul sezon (1971-1972)
În urma unor recenzii bune ale episodului pilot, s-a dat rapid undă verde unui „prim sezon” complet pentru emisiune, format din 9 episoade, care urmau să fie produse săptămânal. Cu toate acestea, emisiunea a fost împinsă la un program mai potrivit pentru copii, imediat după știrile locale, la ora 16:30. Niciun alt episod nu a fost difuzat în direct. În schimb, acestea au fost prezentate cu două tăieturi publicitare, înregistrate în prealabil.
Sezonul doi (1972)
Cel de-al doilea sezon al emisiunii Candle Cove a fost difuzat la un an după primul, și a constat în trei episoade suplimentare la cele nouă episoade standard, ducând numărul total la douăsprezece episoade în sezonul doi, și douăzeci și unu de episoade în total în întreaga serie. Nu au existat schimbări majore în cadrul serialului și acesta a continuat cu aceleași teme. În mod ciudat, până în acest moment, ultimele câteva episoade nu au fost difuzate pe scară largă din motive nedezvăluite. Acest lucru a trecut în general neobservat și neîntrebat, ceea ce a dus la convingerea că au existat doar 9 episoade. Sezonul a inclus, de asemenea, presupusul „episod cu țipete”.
.