Compusul este alb, deși probele sunt adesea colorate datorită prezenței impurităților de cupru(II). De asemenea, ionul de cupru(I) se oxidează ușor în aer. Se prepară în mod obișnuit prin reducerea sărurilor cuprice cu sulfit în prezența bromurii. De exemplu, prin reducerea bromurii de cupru(II) cu sulfit se obține bromură de cupru(I) și bromură de hidrogen:
2 CuBr2 + H2O + SO32- → 2 CuBr + SO42- + 2 HBr
CuBr este insolubil în majoritatea solvenților datorită structurii sale polimerice, care prezintă centre tetraedrice de Cu cu patru coordonate, interconectate de liganzi de bromură (structura ZnS). La tratarea cu baze Lewis, CuBr se transformă în aduși moleculari. De exemplu, cu sulfură de dimetil, se formează complexul incolor:
CuBr + S(CH3)2 → CuBr(S(CH3)2)
În acest complex de coordinare, cuprul este dublu coordonat, cu o geometrie liniară. Alți liganzi moi permit obținerea unor complecși înrudiți. De exemplu, trifenilfosfina dă CuBr(P(C6H5)3), deși această specie are o structură mai complexă.Excitația termică a vaporilor de bromură de cupru(I) produce o emisie albastru-violet care are o saturație mai mare decât emisia cunoscută a clorurii de cupru(I). Prin urmare, bromura de cupru(I) este un emițător avantajos în flăcările pirotehnice.
.