Cele mai multe dintre pagubele provocate de cutremur au fost la clădiri. Două motive sunt rezonanța în sedimentele din albia lacului și durata lungă a zguduirii. Clădirile cele mai avariate au avut înălțimi cuprinse între 6 și 15 etaje. Aceste clădiri au avut tendința de a rezona cel mai mult cu banda de frecvență energetică a mișcărilor din albia lacului. O caracteristică interesantă a fost faptul că multe clădiri au avut etajele superioare prăbușite, lăsând etajele inferioare relativ nedeteriorate. În multe clădiri avariate, doar un singur etaj s-a prăbușit. În unele cazuri, pagubele au fost cauzate de partea superioară a unei clădiri adiacente, mai joase, care s-a lovit de pereții și de coloanele de susținere ale vecinului său. În cele din urmă, coloanele au cedat. În alte cazuri, primele câteva etaje ale clădirilor au fost proiectate ca garaje de parcare, holuri deschise sau zone comerciale mari. Aceste etaje „moi” erau deosebit de flexibile și aveau tendința de a se prăbuși după zguduiri prelungite. Unele tipuri de fundații, în special cele care implică piloți înfipți în argilă și ținuți în loc prin frecare, s-au dovedit a fi slabe. O clădire cu nouă etaje, de exemplu, s-a răsturnat. Stâlpii săi au fost smulși în întregime din pământ.
Un studiu realizat de guvern cu privire la pagubele produse a constatat că puține clădiri de la unu la cinci etaje au suferit daune serioase; același lucru a fost valabil și pentru clădirile de peste cincisprezece etaje. Momentul în care au fost construite clădirile părea să aibă, de asemenea, un efect. Înainte de cutremurul din 1957, nu existau coduri de construcție în ceea ce privește rezistența la cutremur. Unele reglementări au fost adoptate în acel an și altele în 1976, după ce un alt cutremur, mai puternic, a zguduit orașul. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste regulamente nu a avut în vedere un eveniment precum cel din 1985 atunci când a fost adoptat. Cele mai multe dintre clădirile grav avariate au fost construite între 1957 și 1976, când orașul a început să construiască în sus, în intervalul de șase până la cincisprezece etaje. Pe locul al doilea se află clădirile de dinainte de 1957, probabil pentru că au fost slăbite de cutremurele anterioare. Structurile construite între 1976 și 1985 au suferit cele mai puține pagube.
În momentul cutremurului, Mexico City avea unul dintre cele mai stricte coduri de construcție, bazat pe experiența acumulată în urma cutremurelor din 1957 și 1979. Cu toate acestea, codurile nu au fost concepute pentru o activitate seismică de intensitatea celei experimentate în 1985. Evenimentul a fost unul dintre cele mai intense înregistrate vreodată, iar undele macroseismice au ajuns în Valea Mexicului cu un conținut energetic neobișnuit de ridicat. Înainte de eveniment, estimările privind mișcarea terenului pe fundul lacului au fost în general acceptate și un număr de clădiri au fost construite pe baza acestor estimări.
Câteva clădiri notabile au fost relativ neatinse de cutremur. Un exemplu semnificativ este Torre Latinoamericana. În ciuda faptului că are 44 de etaje, acesta a supraviețuit aproape intact evenimentului din 1985. A fost construit cu două sute de piloți care se întindeau pe o adâncime de peste 30 m în stratul de pământ stabil.
Localizarea pagubelorEdit
Mexico City este împărțit în cartiere. Optzeci la sută din pagubele provocate de cutremur au fost limitate la patru dintre ele: Venustiano Carranza, Cuauhtémoc, Benito Juárez și Gustavo A. Madero. Zona afectată corespunde părții vestice a zonei lacustre pe o rază de doi până la patru kilometri (1,2 până la 2,5 mile) de Alameda Central. Aproape toate clădirile care s-au prăbușit se aflau în această zonă lacustră care se întindea de la Tlatelolco, în nord, până la Viaducto Miguel Alemán, în sud, Parcul Chapultepec, în vest, și până la o distanță scurtă la est de Zócalo sau piața principală.
Pagubele clădirilor din orașEdit
Cuauhtémoc, care include centrul istoric al orașului, a suferit cele mai multe pagube. În această zonă anume, 258 de clădiri s-au prăbușit complet, 143 s-au prăbușit parțial și 181 au fost grav avariate. Următoarea zonă grav afectată a fost Venustiano Carranza, unde 83 de clădiri s-au prăbușit, 128 s-au prăbușit parțial și 2.000 de structuri au fost grav avariate. Pagubele au fost localizate în părțile centrale ale orașului, lăsând neatinsă o mare parte din marginea exterioară rezidențială, dar pagubele din zona afectată au fost mari. Peste 720.000 de tone de moloz au fost îndepărtate în primele șase săptămâni de la eveniment. Comisia Metropolitană pentru Situații de Urgență a Districtului Federal a raportat 2.831 de clădiri avariate pentru întregul oraș: 31%, adică 880, au fost complet ruinate, 13% au fost reabilitate cu reparații majore, iar restul, în total 1581, au fost recuperabile cu reparații minore. Aceasta se traduce prin peste 30.000 de locuințe complet distruse și alte 68.000 de locuințe avariate.
Spitalul JuárezEdit
Una dintre cele mai vizibile instituții guvernamentale care au căzut în urma evenimentului a fost turnul Spitalului Juárez, una dintre cele mai vechi instituții spitalicești din Mexic. Acesta a fost fondat în 1847, transformând vechea mănăstire San Pablo pentru a trata soldații răniți din Războiul Mexicano-American. Inițial s-a numit Spitalul San Pablo, dar numele său a fost schimbat în Spitalul Juárez în 1872.
„Torre de Hospitalización” a fost construit în 1970, clădirea principală având 12 etaje. Avea două aripi, una orientată spre nord și cealaltă spre sud, cu o capacitate de internare de 536 de paturi. În partea de sus se afla un heliport. De asemenea, era înconjurată de o serie de alte clădiri aparținând complexului spitalicesc, cum ar fi o bancă de sânge, facilități de predare, birouri, precum și mănăstirea originală. În momentul cutremurului, spitalul era plin în proporție de 80% și era ora schimbului de tură pentru asistente, medici și rezidenți. În câteva minute, structura cu structură din oțel s-a prăbușit, strivind și prinzând înăuntru multe persoane.
Cei care au fost salvați primii au fost duși într-o altă clădire pentru tratament, deoarece ambulanțele au fost blocate în interiorul turnului prăbușit. Spitalul nu avea un plan de urgență, dar cu toate acestea, lucrătorii supraviețuitori ai spitalului și vecinii au improvizat rapid, sub conducerea spitalului, înființând posturi de ajutor și adunând provizii. Echipele de salvare au sosit în curând pentru a începe să sape printre dărâmături. Un al doilea cutremur a făcut ca activitatea de salvare să fie mai lentă, din cauza fricii de noi prăbușiri. Majoritatea cadavrelor au fost identificate după efectele personale, unele după fișa dentară, iar altele erau atât de mutilate încât au sfârșit prin a fi incinerate fără a fi identificate vreodată, din cauza lipsei de facilități la morgă. Au fost găsite 561 de cadavre, iar 188 nu au fost niciodată identificate. 266 erau lucrători ai spitalului și 44 erau rezidenți medicali. Majoritatea celor care au fost salvați au fost găsiți în primele cinci zile. Numărul cadavrelor recuperate a fost ridicat și în aceste prime zile, dar numărul lor a crescut dramatic între zilele 17 și 31.
Mașinile grele nu au putut ajunge la fața locului decât la cinci zile după cutremur. Numerele de morți nu au inclus părțile de corp neidentificate găsite. Majoritatea răniților prezentau leziuni contuze și mulți dintre ei sufereau de deshidratare, gravitatea deshidratării crescând în cazul celor salvați mai târziu.
Cu toate acestea, cea mai memorabilă poveste care a reieșit din acest eveniment a fost salvarea aproape tuturor nou-născuților care se aflau în creșă la acel moment. Acești bebeluși au fost scoși din epavă în mare parte nevătămați, dar și-au pierdut mamele. Bebelușii au fost găsiți la șapte zile după evenimentul inițial și au ajuns să fie cunoscuți sub numele de „Bebelușii miraculoși” sau „Miracolul Spitalului Juárez”, deoarece au supraviețuit fără hrană, apă, căldură sau contact uman în tot acest timp.
Fabrica de cusăturiEdit
Pe strada Manuel José Othón, în cartierul Colonia Obrera, în apropiere de stația de metrou San Antonio Abad, se afla una dintre numeroasele fabrici de confecții situate în zona centrală a orașului. A fost distrusă împreună cu alte aproximativ 1.200 de ateliere.
Denumită „Topeka”, a fost una dintre cele trei clădiri care s-au prăbușit în acest bloc. Revista Proceso a relatat că, în momentul în care echipele de salvare au ajuns la clădire, proprietarii se grăbeau deja să o demoleze, fără să încerce să salveze sau să recupereze muncitorii blocați înăuntru. Aproximativ 150 de cadavre ale muncitoarelor fuseseră deja scoase din dărâmături de către colegele de muncă, folosindu-se cu mâinile goale.
Emprăștierea acestei fabrici a scos la iveală condițiile deplorabile la care erau supuse multe dintre aceste femei. Clădirea care s-a prăbușit, precum și multe altele, s-au dovedit a fi decrepite. S-a aflat că multe dintre femei erau nevoite să muncească ore îndelungate cu o compensație mică sau deloc, iar puține sau chiar niciuna dintre legile muncii aflate în vigoare erau respectate. Acest eveniment a făcut ca industria confecțiilor să devină o rușine în materie de muncă. tot ce a mai rămas din fabrică este un mic teren gol, cu o statuie din bronz a unei femei care coase. Pe restul proprietății au fost construite apartamente.
Conalep SPPEdit
Conalep SPP a fost o clădire situată între străzile Iturbide și Humboldt, în Centrul Istoric al Ciudad de Mexico, care a cedat în urma cutremurului de 8 grade pe scara Richter.1 grad pe 19 septembrie 1985.
În această școală, cursurile începeau în mod normal la ora 7 dimineața, așa că elevii erau deja în clasă. Unele date indică faptul că în această clădire au murit aproximativ 120 de persoane, iar altele au dispărut. Literalmente, această clădire a fost împărțită în două, partea care dădea spre strada Humboldt a rămas în picioare, iar partea care dădea spre strada Iturbide s-a prăbușit căzând de la etaj la etaj și trăgând clădirea spre acea stradă.
Centrul Central de ComunicațiiEdit
Pe Eje Central și Bulevardul Xola, la capătul sudic al zonei de fundare a lacului a fost (și este) Secretaría de Comunicaciones y Transportes (Ministerul Comunicațiilor și Transporturilor), o structură din beton armat cu turnul său de microunde. Această structură a cedat, provocând prăbușirea aproape totală a comunicațiilor pe distanțe lungi între Mexico City și restul lumii.
Conjunto Pino SuárezEdit
Una dintre cele mai spectaculoase prăbușiri de clădiri a fost cea a Conjunto Pino Suárez, care era un complex de cinci clădiri cu structură de oțel. Un turn cu 20 de etaje, Turnul Patru, s-a dublat la etajul trei și a căzut spre sud peste o clădire cu 14 etaje. Căderea a lăsat o bucată uriașă de beton care a blocat drumul care duce la Zócalo. Persoanele aflate la fața locului au declarat că pur și simplu nu a fost timp să fugă și să scape de căderea clădirii. Celelalte trei clădiri cu 20 de etaje au fost închise din cauza pagubelor, precum și intrarea la metrou de alături. Clădirea era ocupată de tribunale de familie și de birouri ale apărătorului public. Zona este acum o piață.
Hotel RegisEdit
Hotelul Regis a fost construit la începutul secolului al XX-lea ca un hotel de lux în stil neoclasic. Avea propriul cabaret, restaurant gastronomic și un cinematograf mic, dar luxos, cu fotolii largi înclinate.
Era situat la colțul dintre Balderas și Avenida Juárez în centrul istoric și s-a prăbușit complet în câteva momente după cutremur. La scurt timp după prăbușire, a început să ardă din cauza unei scurgeri de gaz, ceea ce a făcut extrem de dificilă salvarea supraviețuitorilor. Din hotel nu a supraviețuit nimic. Spațiul este acum parcul Plaza de la Solidaridad. Muzeul Mural Diego Rivera, situat în partea de nord a parcului, găzduiește o pictură murală a lui Diego Rivera, care a fost inițial găzduită în uriașul Hotel Del Prado, situat peste drum. Acel hotel a fost avariat iremediabil în urma cutremurului și ulterior demolat.
Complexe de apartamente în TlatelolcoEdit
Au existat două complexe de apartamente în zona orașului numită Tlatelolco, la nord de centrul istoric, care au devenit scene majore ale dezastrului, Conjunto Urbano Nonoalco Tlatelolco și „Multifamiliares Juárez”, în apropiere de Metro Centro Médico. Împreună, aceste complexe de apartamente au reprezentat un procent mare din cele 30.000 de unități pierdute, orașul pierzând aproximativ 30% din spațiul său de locuit.
Nonoalco Tlatelolco era situat pe Paseo de la Reforma Norte #668, acoperind o suprafață de aproximativ doi km2 (0,77 sq mi). Avea 102 clădiri cu șapte unități medicale, douăzeci și două de școli și aproximativ 500 de întreprinderi mici, deservind cele 80.000 de persoane care locuiau acolo. Construit sub președinția lui Adolfo López Mateos, a fost considerat cel mai important complex de acest tip din țară.
În Conjunto Urbano, două dintre cele trei module ale clădirii numite „Nuevo León”, cu o înălțime de treisprezece etaje, s-au prăbușit complet, în timp ce celălalt a fost grav avariat. În alte clădiri, zeci de oameni îngroziți de eveniment au sărit de la ferestre înalte spre moarte, încercând să scape. Oamenii au rămas blocați în casele scărilor, în lifturi și în apartamentele lor, fără nicio modalitate de a lua legătura cu lumea exterioară. La clădirea prăbușită, cozi de 50-100 de persoane au trecut dărâmături cu mâna și cu gălețile, încercând să ajungă la victime. În timpul acestor eforturi de salvare, o clădire din apropiere, numită Oaxaca, a început să scârțâie zgomotos, făcându-i pe toți să fugă și să abandoneze temporar locul, însă aceasta nu s-a prăbușit.
Toate clădirile au suferit pagube, dar alături de clădirea Nuevo León prăbușită, clădiri precum cele numite Veracruz, Coahuila, Zacatecas, Oaxaca, Puebla, Jalisco, Churubusco, Guelatao, 2 de Abril, 15 de Septiembre, Chihuahua, Tamaulipas, ISSSTE 11, Querétaro, Guanajuato, Ignacio Comonfort, Ignacio M. Altamirano, Jesús Terán, Ponciano Arriaga, Niños Héroes și 20 de Noviembre au suferit pagube grave, cum ar fi fundații adânc crăpate. În zilele de după cutremur, armata și poliția au izolat zece clădiri pentru a ține oamenii afară, ceea ce i-a determinat pe mulți dintre ei să doarmă pe străzi. Douăsprezece clădiri din complex au fost atât de grav avariate încât au fost demolate în următoarele șase luni.
Clădirile A1, B2 și C3 din complexul Multifamiliar Juárez s-au prăbușit parțial, un total de nouă structuri fiind în cele din urmă demolate.
Studiourile TelevisaEdit
Una dintre cele mai cunoscute imagini ale evenimentului a fost transmisia în direct a Hoy Mismo, un program de știri din cadrul rețelei de televiziune Televisa, în momentul producerii cutremurului. În videoclip se poate observa mișcare, în special în luminile de deasupra prezentatorilor de știri. Cei trei prezentatori de știri erau María Victoria Llamas (care îl înlocuia pe Guillermo Ochoa), Lourdes Guerrero și Juan Dosal. În momentul în care a început mișcarea, Llamas raportează apucându-se de partea de jos a pupitrului și șoptindu-le repede colegilor ei că spera ca nimeni să nu vadă cât de speriată era. Ultima imagine transmisă din studio a fost cea în care Lourdes Guerrero declara: „… încă se mai cutremură puțin (sigue temblando un poquitito), dar trebuie să o luăm cu calm. Vom aștepta doar o secundă pentru a putea continua să vorbim”. Apoi imaginea a dispărut.
Transmisia s-a încheiat deoarece o antenă de 10 tone aflată în apropiere s-a aplecat și a zdrobit părți din clădirile Televisa care se aflau pe străzile Niños Héroes și Dr. Río de la Loza din Colonia Doctores.Toată lumea a fugit din studio, dar Llamas și Guerrero au rămas, ascunzându-se sub pupitrele lor de prezentatori. După ce trepidațiile au încetat, amândoi au părăsit studiourile Televisa pe o ușă din spate, iar câteva ore mai târziu erau din nou în emisie în studiourile Canal de las Estrellas pentru a transmite în direct ceea ce se întâmpla. Unii membri ai echipei Hoy Mismo au murit, inclusiv producătorul Ernesto Villanueva și inginerul David Mendoza Córcega, care tocmai parcase în clădirea Televisa, dar nu a avut timp să iasă din mașină. De asemenea, dărâmăturile căzute au ucis vânzătorii ambulanți care lucrau chiar în fața clădirii studioului. Reconstrucția clădirii studioului a început în 1995 și s-a încheiat în 2000.
Alte structuriEdit
- Televicentro (acum Televisa Chapultepec)
- Los Televiteatros (acum Centro Cultural Telmex)
- Hotel D’Carlo și Hotel Prado, care erau situate în zona Alameda Central, în apropiere de Hotel Regis
- Arena Mexico. Toate evenimentele de lucha libre programate pentru acel weekend au fost anulate.
InfrastructuraEdit
Infrastructura regiunii a fost grav afectată. Numărul persoanelor care aveau apă potabilă a scăzut de la șase milioane la 90.000. deoarece 6.500 de metri de conducte primare și secundare de apă și canalizare au suferit rupturi în 163 de locuri, tăind apa și contaminând-o. 516.000 m2 (5.550.000 sq ft) de asfalt au fost avariați, iar 137 de școli s-au prăbușit. Numărul de locuri de muncă pierdute din cauza evenimentului a fost estimat la 200.000. Patruzeci la sută din populație a rămas fără electricitate și șaptezeci la sută fără serviciu telefonic.
1.687 de clădiri școlare au fost avariate. Întreruperea cursurilor, fie din cauza lipsei de facilități și/sau a necesității de a ajuta la operațiunile de salvare, a afectat peste 1,5 milioane de elevi.
Metroul din Mexico CityEdit
În ziua cutremurului, metroul a întrerupt serviciul și s-a închis complet de teama electrocutării. Acest lucru i-a determinat pe oameni să iasă din tuneluri, de oriunde s-ar fi aflat, și să iasă pe stradă pentru a încerca să ajungă unde se duceau. În acel moment, metroul avea 101 stații, dintre care 32 au fost închise pentru public în săptămânile de după eveniment. Pe linia 1, nu a existat niciun serviciu în stațiile Merced, Pino Suárez, Isabel la Católica, Salto del Agua, Balderas sau Cuauhtémoc. Pe linia 2, nu a existat niciun serviciu între stațiile Bellas Artes și Taxqueña. Pe linia 3 au fost închise doar stațiile Juárez și Balderas. Linia 4 a continuat să funcționeze în mod normal. Toate stațiile închise se aflau în zona centrului istoric, cu excepția stațiilor de pe linia 2 de la sud de Pino Suárez. Aceste stații erau situate deasupra solului. Motivul pentru care aceste stații au fost închise nu a fost din cauza daunelor suferite de metrou propriu-zis, ci mai degrabă din cauza lucrărilor de salvare la suprafață și de îndepărtare a molozului.
SpitaleEdit
Zona cea mai grav afectată de cutremur a avut cea mai mare concentrație de spitale. Cele mai multe pagube s-au produs în spitalele secundare și terțiare. Treisprezece spitale cu șase sau mai multe etaje au fost distruse parțial sau total, majoritatea acestor instituții publice. Unul din patru paturi disponibile atunci a fost pierdut.
Centrul medical național al Institutului mexican de securitate socială (IMSS) a fost considerat cel mai important complex spitalicesc din America Latină, cu peste 2.300 de paturi și cea mai mare bibliotecă medicală din țară. Acesta a trebuit să fie evacuat deoarece toate cele 25 de clădiri ale sale au suferit daune grave. Cele mai multe dintre paturile pe care le-a pierdut erau dedicate îngrijirii terțiare, de înaltă tehnologie. Spitalul ISSSTE pentru lucrătorii guvernamentali a pierdut 36% din capacitatea sa. Cele 2 158 de paturi ale Ministerului Sănătății (SSA) au fost pierdute, reprezentând 43 la sută din capacitatea acestuia în oraș. Aceasta a inclus cele 700 de paturi pierdute odată cu prăbușirea completă a Spitalului Juárez și a turnului de ginecologie-obstetrică al Spitalului General din Mexic. În total, orașul a pierdut peste 4.000 de paturi în spitalele publice în urma cutremurului, perturbând grav capacitatea acestor instituții de a face față crizei. În plus, cinci dintre cele mai mari spitale private au trebuit să fie evacuate. Peste 900 de pacienți, medici, asistenți medicali și lucrători paramedici au murit în șocul inițial.
În schimb, rețeaua de douăzeci și patru de spitale generale comunitare cu 1.600 de paturi aparținând orașului (districtul federal) nu a fost afectată, deoarece acestea erau răspândite dincolo de centrul orașului și de vechea albie a lacului.
În afara orașului Mexico CityEdit
Deși mult mai aproape de epicentru, statele Jalisco, Colima, Guerrero și Michoacán au suferit doar pagube ușoare sau moderate. Alunecările de teren au provocat pagube la Atenquique, Jalisco, și lângă Jala, Nayarit. Au fost raportate alunecări de pietre de-a lungul autostrăzilor de lângă Ixtapa, Guerrero, cu vulcani de nisip și crăpături ale solului în Lazaro Cardenas. Studenții de la Universidad de las Américas din Puebla, în apropiere, au raportat că au avut senzația că cafeneaua a fost ridicată și legănată înainte și înapoi, spărgând geamuri și rănind câteva persoane, dar mai ales provocând panică. Un mic tsunami a provocat doar pagube ușoare în Lázaro Cárdenas și Zihuatanejo. Unele bărci de pescuit au fost date dispărute, dar aceste rapoarte nu au fost niciodată confirmate. Un caz excepțional a fost cel din Ciudad Guzmán, Jalisco, unde aproximativ 60 la sută din clădiri au fost distruse, iar aproximativ 50 de persoane au murit. Unele pagube au avut loc, de asemenea, până în statele Mexic, Morelos și părți din Veracruz, pe coasta Golfului. Pagubele de pe coastă și din cea mai mare parte a celor din interiorul țării au fost moderate de faptul că cea mai mare parte din vestul Mexicului este așezată pe rocă, ceea ce servește la transmiterea undelor de șoc fără a le amplifica. Barajele La Villita, și Infiernillo, din apropierea coastei, au fost avariate superficial și, respectiv, nedeteriorate.
În largul coastelor din Michoacán și Guerrero, evenimentele din 19 și 20 septembrie au provocat o ruptură în fundul mării cu o lungime de 240 km și o lățime de 70 km, situată între șanțul de subducție și linia de coastă. Aceasta este o zonă intertidală, iar evenimentul a provocat mortalitate pe scară largă la o serie de specii care trăiesc în zonă, cum ar fi algele și crustaceele.