Cum învață copiii o limbă? 4 mari lecții de reținut pentru cei care învață limbi străine

Bună, băieți. Vă amintiți videoclipul viral de pe YouTube „Charlie m-a mușcat de deget”?

A făcut înconjurul internetului acum câțiva ani, iar acești frați adorabili au devenit instantaneu senzații pe internet.

Dacă nu l-ați văzut, iată ce s-a întâmplat:

Harry, fratele mai mare, și-a pus degetul în gura lui Charlie, iar apoi… ei bine, dați click pe nenorocitul de link și vedeți cu ochii voștri.

Drăguț, nu-i așa?

Acum, putem folosi videoclipul pentru niște lecții de învățare a limbilor străine?

Desigur că putem!

Dați-mi voie să vă pun o întrebare lingvistică: cum se ajunge de la Charlie, frățiorul din stânga, la Harry?

Cu alte cuvinte, cum se ajunge de la un începător total, ale cărui abilități lingvistice se termină cu zâmbete și mușcături, la un vorbitor fluent, a cărui engleză este marcată de o dicție adecvată, o gramatică de aur și un accent criminal?

Copiii normali, obișnuiți, fac acest progres uimitor în decurs de aproximativ 20 de luni.

Acest lucru ne aduce la întrebarea, care este și titlul acestei postări: Cum învață copiii o limbă?

Și ce lecții pot primi cei care învață limbi străine de la acești copii prețioși?

Ne vom ocupa de aceste mari întrebări în această postare.

În primul rând, vom urmări călătoria unui bebeluș, de la un nou-născut bâlbâit până la un copil de grădiniță. Pe parcurs, vom nota etapele de dezvoltare a limbajului de-a lungul drumului.

În partea a doua a postării, vom cristaliza lecțiile din prima parte și le vom folosi pentru a-i ajuta pe adulți să învețe o limbă străină.

Sună bine?

Bine, să mergem.

Descărcați: Această postare pe blog este disponibilă ca un PDF convenabil și portabil pe care îl puteți lua oriunde. Faceți clic aici pentru a obține o copie. (Download)

Cum o fac copiii? Să analizăm problema mai în detaliu.

Stadiilele de dezvoltare & Reperele lor

Pre-naștere

Suntem obișnuiți să credem că învățarea limbajului începe în momentul nașterii. Dar oamenii de știință din Washington, Stockholm și Helsinki au descoperit că fetușii ascultă, de fapt, în interiorul uterului.

Ei le-au dat mamelor o înregistrare cu cuvinte inventate pentru a le asculta în timpul ultimelor săptămâni de sarcină. Bebelușii au auzit pseudo-cuvintele de aproximativ 50-71 de ori în timp ce se aflau în uterul mamei lor. După ce s-au născut, acești bebeluși au fost testați. Prin conectarea lor la un EEG, oamenii de știință au putut să vadă imagini ale creierului bebelușilor atunci când au fost redate cuvintele inventate.

Spre uimirea lor, bebelușii și-au amintit și au recunoscut cuvintele care au fost prezentate atunci când se aflau în uterul mamei.

Știți ce sugerează acest lucru, nu-i așa?

Este vorba de învățarea limbajului în perioada prenatală.

Se pare că prima zi de învățare a limbajului nu este atunci când cineva se naște, ci la 30 de săptămâni de sarcină, când bebelușii încep să-și dezvolte capacitatea auditivă. Așa că aveți grijă ce spuneți în preajma unei femei însărcinate, ok? Cineva ascultă.

0-6 luni

Copiii nou-născuți sunt ascultători atenți în mediul lor. Le place în mod deosebit să asculte vocea mamei lor și o diferențiază rapid de alte voci. Ei învață, de asemenea, să recunoască sunetele limbii ei de cele ale unei limbi străine.

Comunicarea bebelușilor se axează pe exprimarea durerii și a plăcerii. Și dacă ascultați cu mare atenție, veți observa că bebelușii au diferite tipuri de strigăte pentru diferite nevoi. Un strigăt pentru lapte este diferit de un strigăt pentru un scutec nou – cu toate că un tată de prima dată agitat ar putea să nu audă nicio diferență.

În jurul lunii a 4-a, bebelușii se angajează în „joc vocal” și bolborosesc sunete neinteligibile – inclusiv cele care încep cu literele M, P și B. (Acesta este momentul în care mămica jură că l-a auzit pe bebeluș spunând „mama.”)

6-12 luni

Aceasta este etapa de peek-a-boo.

Bebelușii sunt atenți și zâmbesc atunci când îi strigați pe nume.

De asemenea, încep să răspundă la „Bună!” și „Bună dimineața.”

În această etapă, bebelușii continuă să bâlbâie și să se distreze cu limbajul. Dar, de data aceasta, expresiile lor neinteligibile au căpătat un anumit tip de sofisticare. Ei par să pună cuvinte cap la cap. Ați fi putut jura că vă spune ceva.

De fapt, va fi în această perioadă când bebelușii vor învăța primele cuvinte („nu”, „mama”, „dada” și așa mai departe).

Până în luna a 12-a, veți avea acel sentiment sâcâitor că înțelege mai mult decât lasă să se vadă. Și veți avea dreptate. Bebelușii, deși nu pot vorbi prea mult, recunosc multe. Ei încep să recunoască cuvinte cheie precum „ceașcă”, „minge”, „câine” și „mașină.”

Și la prima ei aniversare, va învăța cu siguranță ce înseamnă cuvântul „tort”.

1-2 ani

Aceasta este etapa „Unde ți-e nasul?”.

Bebelușii învață să diferențieze și să arate cu degetul diferitele părți ale corpului lor. De asemenea, vor fi foarte receptivi la întrebări de genul „unde este tati?” și la cereri de genul „bate din palme” sau „dă-mi cartea.”

Ca întotdeauna, înțelegerea îi devansează capacitatea de a vorbi. Dar în această etapă, ea va învăța și mai multe cuvinte. Pronunțările ei se vor grada în perechi de cuvinte precum „mănâncă prăjitură”, „mai joacă” și „fără minge.”

Aceasta este, de asemenea, perioada în care adoră să audă acele cântece și rime de cântat. Și ghiciți ce? Nu se va plictisi niciodată de acestea, așa că fiți pregătiți să îi ascultați rimele preferate iar și iar și iar.

Vârsta de 2-4 ani

În această etapă va exista o creștere extraordinară a cuvintelor învățate. Acum pare să aibă un nume pentru orice – de la ceștile pe care le folosește până la pantofii și jucăriile ei. Ea capătă mai multe substantive, verbe și adjective în arsenalul ei lingvistic.

Structura limbajului ei devine din ce în ce mai complicată. Propozițiile ei devin mai lungi și greșelile ei gramaticale sunt eliminate încet-încet. De data aceasta, ea poate exprima afirmații de genul „Mi-e foame, mami” sau „prietenul meu mi-a dat asta.”

Începe să devină foarte vorbăreață și să pună întrebări de genul: „Unde mergem, tati?”

În acest moment, veți începe să bănuiți că se pregătește să pună întrebări din ce în ce mai dificile.

Copilul a învățat limba și a devenit un vorbitor nativ.

4 mari lecții de reținut pentru cei care învață limbi străine

Tocmai am trecut în revistă modul în care bebelușii progresează pentru a dobândi prima lor limbă.

Există ceva în acest proces pe care adulții care învață limbi străine îl pot imita în încercarea lor de a învăța limbi străine? Ei bine, după cum se pare, există.

Înțelegerea acestui proces de învățare timpurie din copilărie are implicații majore pentru cei care învață limbi străine la vârsta adultă.

În această parte a postării, vom trage cu ochiul în spatele cortinei și vom privi și mai adânc în modul în care copiii învață limbi străine pentru a culege 4 lecții vitale.

Câte una dintre aceste lecții este o parte esențială a succesului lingvistic.

Dacă vreți să știți cum trec bebelușii de la „goo-goo gaa-gaa” la „Mamă, vrei te rog să-mi cumperi acest avion de jucărie cu telecomandă?”, atunci vă rugăm să citiți mai departe.

1. Centralitatea ascultării

Am învățat în secțiunea anterioară că ascultarea intervine foarte devreme în procesul de achiziție a limbii. Bebelușii primesc o lecție de măiestrie cu privire la diferitele tonuri, ritmuri și sunete ale unei limbi chiar înainte de a vedea lumina zilei.

Fără ascultare, ei nu ar avea niciun element de bază din care să își construiască propriul repertoriu de sunete.

Ascultarea este atât de importantă pentru achiziția limbajului încât bebelușii nu își dezvoltă pe deplin capacitățile lingvistice fără abilitatea de a auzi. Astfel avem perechea surdo-mut. Cum poate cineva să învețe să vorbească atunci când nici măcar nu-i poate auzi pe ceilalți sau pe sine însuși făcând acest lucru?

În plus, copiii care suferă de probleme de auz la începutul vieții înregistrează întârzieri în abilitățile lor de comunicare expresivă și receptivă. Vocabularul lor se dezvoltă mai lent și adesea au dificultăți în înțelegerea cuvintelor abstracte (de exemplu, extrem, dornic și inutil). Propozițiile lor sunt, de asemenea, mai scurte și mai simple.

În general, cu cât pierderea de auz este mai mare, cu atât copiii au rezultate mai slabe la evaluările academice.

Ascultarea este atât de centrală pentru limbaj.

Este prima abilitate lingvistică pe care oamenii o dezvoltă.

Și totuși, câte programe de limbi străine bat pasul pe loc pe tema ascultării ca abilitate centrală, spre deosebire de gramatică sau vocabular?

Ascultarea este un lucru înșelător, nu-i așa? Pare că nu se întâmplă nimic. Este o activitate prea pasivă, spre deosebire de vorbire. Când vorbești, chiar auzi ceea ce s-a învățat. Beneficiile ascultării sunt inițial neauzite.

În ciuda credinței comune, ascultarea poate fi o activitate intens activă.

Așa că, în calitate de cursant al unei limbi străine, trebuie să vă dedicați timp pentru a asculta în mod activ limba țintă. Nu ascultați pasiv acele podcasturi în fundal. Implică-te activ în material. Nu faceți multitasking, dacă este posibil. Stați jos și nu vă mișcați – ca un bebeluș care nu a învățat cum să meargă.

Aprovizionați-vă cu fiecare ocazie pentru a asculta limba așa cum este vorbită de vorbitori nativi. Când urmăriți un film sau un videoclip de învățare a unei limbi străine, de exemplu, nu vă concentrați doar pe stimularea vizuală. Ascultați inflexiunile, tonurile și ritmurile cuvintelor.

Poate că nu pare mare lucru, dar, da, ascultarea este atât de puternică.

Primăria de a face greșeli

Ascultarea unui copil de 1 an vorbind este o adevărată încântare. Sunt atât de drăguți și inocenți. Afirmațiile lor inițiale trădează un șir de vocabular deturnat, logică neclară și încălcări gramaticale.

Când un copil de 1 an arată spre un câine și spune „miau”, ni se pare atât de drăguț. Când sora lui mai mare spune: „Am fost acolo astăzi”, nu îl condamnăm pe copil. În schimb, o corectăm spunându-i cu blândețe: „Nu Sally, nu goed. Went!”

Nu suntem la fel de amabili cu adulții. Suntem chiar mai răi cu noi înșine.

De când am învățat la școală că a face greșeli înseamnă note mai mici la teste, ne-am temut să le facem. Greșeli? Rău. Și purtăm această teamă și atunci când învățăm o limbă străină ca adulți.

De aceea, dacă nu suntem 100% siguri de corectitudinea ei, nu vrem să rostim o singură propoziție în limba noastră țintă. Mai întâi ne asigurăm că cuvintele sunt în ordinea corectă, că verbele sunt la timpul potrivit și că sunt în acord cu subiectul în ceea ce privește numărul și genul.

Ceva îmi spune că un copil de 10 luni nu are probleme în a comite mai multe greșeli într-o propoziție decât cuvinte. De fapt, probabil că nu va recunoaște că este ceva greșit – sau nu va ști niciodată că ceva este greșit. Pur și simplu își vede de viața ei și continuă să asculte.

De ce nu urmăm acest spirit al copilului?

Știm deja că funcționează, deoarece copilul care a exclamat cândva „mă dor picioarele”, acum galopează spre o diplomă în Sociologie.

Ca elev de limbă străină, unul dintre lucrurile cu care trebuie să te împaci este faptul că vei face greșeli. Vine cu teritoriul și va trebui să accepți asta.

Faceți cât mai multe greșeli. Fă-te de râs, ca un copil de 2 ani, și râzi pe parcurs. Plătește-ți datoriile. Și dacă ești la fel de sârguincios în a corecta aceste greșeli pe cât ești în a le face, destul de curând vei fi pe drumul spre fluență.

Bucuria repetiției

În jurul vârstei de 6-12 luni, joaca de-a v-ați ascunselea cu fiica ta nu se demodează niciodată. Ea înregistrează întotdeauna o surpriză autentică de fiecare dată când vă dezvăluiți. Și va râde prostește toată ziua – totul din cauza unui joc foarte simplu.

Și vă amintiți în jurul vârstei de 1-2 ani, când bebelușii nu se mai satură de acele rime cântărețe? Își doreau să tot apeși pe butonul „replay” în timp ce se uitau la musicalul lor preferat din desene animate pe YouTube. Te întrebai când se vor plictisi de asta.

Dar iată că de fiecare dată era ca prima dată. Nu se săturau de el. De fapt, devenea din ce în ce mai interesant pentru ei.

Repetiție. Este un element vital al învățării. Dacă există un motiv pentru care bebelușii învață atât de repede, este pentru că învață lucruri din nou și din nou – până la supraînvățare.

Adulții nu au niciodată răbdarea de a supraînvăța o lecție de limbă, de a repeta aceeași lecție la nesfârșit fără să se simtă plictisiți până la lacrimi. Adulții interpretează rapid acest lucru ca fiind „blocați”. Această lipsă de mișcare înainte este urmată prompt de gândul că se pierde timpul. Ei cred că ar trebui să treacă rapid la următoarea lecție. Ceea ce fac, în detrimentul învățării lor.

Repetăm de 3 ori un cuvânt de vocabular și ne așteptăm ca acesta să rămână cu noi toată viața – crezând că acum va fi salvat în memoria noastră pe termen lung. Destul de nerealist, nu-i așa?

În experimentul prenatal în care au fost redate cuvinte inventate bebelușilor aflați încă în uter, fiecare cuvânt a fost auzit de către copil de cel puțin 50 de ori. (Este cu adevărat o minune atunci că bebelușul, atunci când a fost testat, a recunoscut cuvintele?)

Repetiția este vitală pentru învățare. De fapt, multe aplicații duc conceptul mai departe și introduc ideea de Spaced Repetiție. Pentru a afla mai multe despre această metodă de învățare hiper-eficientă, faceți clic aici.

Dacă nu sunteți un geniu cu o memorie eidetică, repetiția va fi unul dintre cei mai importanți aliați ai dumneavoastră în încercarea de a stăpâni o limbă străină.

Repetiția poate lua forma de reluare a videoclipurilor, de recitire a cuvintelor, de rescriere a vocabularului, de reascultare a podcasturilor și de refacere a jocurilor și exercițiilor.

Continuați să repetați până când devine un obicei. Pentru că asta este în cele din urmă o limbă.

4. Importanța imersiunii

Imersiunea poate de fapt să vă împingă creierul să proceseze informațiile în același mod în care o fac vorbitorii nativi.

Și există ceva mai imersiv decât un bebeluș care se naște și experimentează lumea prin observare?

Gândiți-vă la ceea ce experimentează bebelușul. Este ca și cum un englez ar fi aruncat brusc în mijlocul Chinei, fără acces la internet.

Totul este nou.

Așa că îți folosești abilitățile înnăscute pentru a face generalizări, a citi contextul, a asculta vorbitori nativi și a imita modul în care aceștia vorbesc.

Totul este în joc. Trebuie să învățați să comunicați rapid, altfel nu veți ajunge să mâncați – chiar și atunci când stați la un restaurant chinezesc. Este o experiență total imersivă, în care nu înveți o limbă doar pentru distracție sau pentru CV-ul tău. O faci pentru supraviețuirea ta. (Asta are grijă de partea de „motivație” a învățării tale.)

Nu este nimic fals la un copil care învață o limbă. Este o experiență total imersivă și autentică – toate primele lor lecții de limbă sunt învățate într-un context social semnificativ. Încă nu am întâlnit un copil care să fi învățat prima sa limbă prin înscrierea la un curs.

Pentru cei care învață limbi străine la vârsta adultă, imersiunea poate fi experimentată de la distanță. O modalitate de a realiza imersiunea este expunerea la cât mai multe videoclipuri de învățare a limbilor străine.

FluentU este, de departe, cea mai bună sursă de videoclipuri de învățare a limbilor străine de pe internet.

Aveți șansa de a viziona conținut video autentic pe care vorbitorii nativi îl urmăresc în mod regulat, cum ar fi trailere pentru „Jocurile Foamei”, reclame Volkswagen de epocă, videoclipuri muzicale fierbinți, clipuri amuzante de pe YouTube și multe, multe altele.

FluentU poate face ca diferite experiențe și contexte de învățare să prindă viață, astfel încât nu trebuie să zburați într-o țară aflată la mii de kilometri distanță doar pentru a obține imersiunea necesară pentru învățarea limbilor străine. Nu este vorba doar de ascultare și vizionare, modul de învățare al FluentU vă va ajuta să puneți în practică noile lecții de limbă cu ajutorul unor instrumente grozave, cum ar fi cartonașe multimedia, subtitrări interactive și liste de vocabular.

Așa că, iată!

Cine ar fi crezut că o fetiță ne poate învăța atât de multe despre învățarea unei limbi străine?

Acum este oficial timpul să punem aceste lecții în practică: (1) Ascultă, (2) nu-ți fie teamă să faci greșeli, (3) repetă totul și (4) scufundă-te în limba țintă.

Chiar dacă este vorba de franceză, spaniolă, japoneză, coreeană sau rusă, dacă urmezi calea pe care ți-au trasat-o bebelușii, vei vorbi limba țintă ca nativii în cel mai scurt timp!

Descărcați: Această postare pe blog este disponibilă sub forma unui PDF convenabil și portabil pe care îl puteți lua oriunde. Faceți clic aici pentru a obține o copie. (Descărcare)

.