„Ca coreean, este încorporat în ADN-ul tău”, a spus Kim, 46 de ani, cu coada de cal, mângâindu-și gânditor barba subțire. „Merge mult dincolo de emoțiile de zi cu zi, cum ar fi fericirea sau furia. Este un blocaj, ceva care este încurcat și nu poate fi dezlegat.”
Cereți oricui de aici să descrie hanul și prima reacție este adesea un zâmbet uimit, urmat de o tăcere contemplativă. Ideea, mulți insistă, este mult mai ușor de experimentat decât de explicat.
Poeți, romancieri și regizori sud-coreeni au încercat să surprindă conceptul pentru care nu există un echivalent în limba engleză. Cuvântul „han” are o serie de semnificații în coreeană; este un nume de familie comun și numele unui râu important care trece prin Seul. Dar utilizarea culturală a cuvântului, dezvoltată prin intermediul folclorului străvechi, este cea care i-a făcut multă vreme pe mulți de aici să se agite.
Cercetătorii au numit-o un sentiment de amărăciune atotcuprinzător, un amestec de angoasă, rezistență și dorință de răzbunare care pune la încercare sufletul unei persoane, o stare marcată de o tristețe profundă și un sentiment de incompletitudine care poate avea consecințe fatale. Să mori din cauza hanului, spun experții, înseamnă să mori de hwabyeong, sau de furie.
Dar hanul a fost descris, de asemenea, ca un sentiment de speranță, o abilitate de a îndura în tăcere greutățile și suferința într-o națiune relativ mică, cu o istorie îndelungată în care a fost invadată de vecini mai puternici.
Deși nu există prea mult acord între ei cu privire la o definiție precisă, cercetătorii recunosc faptul că han este esențial pentru caracterul coreean. Pentru străinii din afară, înțelegerea noțiunii este esențială pentru a-i înțelege pe coreenii înșiși.
Este motivul pentru care mulți oameni mai în vârstă plâng la înmormântări, biciuind soarta pentru furtul unei persoane dragi. Han este, de asemenea, motivul pentru care mulți sud-coreeni se grăbesc să protesteze cu amărăciune împotriva propriilor lor lideri sau a celor din altă națiune. Dimpotrivă, este, de asemenea, cheia acceptării de care au dat dovadă mulți sud-coreeni în timpul unui trecut marcat de o sărăcie atroce.
În 2009, un editorialist al unui ziar din Seul a susținut că han „poate declanșa inima coreeană pentru a afișa o explozie incredibil de intensă de sentimente și acțiuni.”
„Coreea va ierta chiar și cele mai grave păcate”, scria el, „va ucide chiar și pentru cele mai mici jigniri sau se va plânge la nesfârșit de un han trecut pe care cineva l-a îndurat sau la care a fost supus, totul în funcție de amintirile schimbătoare ale hanului.”
Debbie Lee este una dintre sud-coreenii care spune că simte greutatea imensă a hanului său. Ea lucrează pentru Ambasada Danemarcei de aici, pentru angajatori a căror cultură a inventat un cuvânt pentru o noțiune care pare opusul lui han.
Hygge este descris de danezi ca fiind un sentiment de liniște, absența a ceva iritant sau copleșitor din punct de vedere emoțional. Lee crede că propria sa cultură ar putea avea nevoie de un pic de hygge.
„S-ar putea să îl avem deja, doar că nu avem un cuvânt pentru el”, a spus ea. „La fel ca danezii, și noi, coreenii, încercăm să socializăm și să ne relaxăm cu familia și prietenii noștri. Cred că ar trebui să încercăm, de asemenea, să punem un nume pe acest sentiment. S-ar putea să ne facă viețile mai echilibrate.”
Cu toate acestea, pentru mulți, han continuă să conțină tensiuni nerezolvate. Cercetătoarea americană de origine coreeană Elaine Kim folosește cuvântul pentru a descrie reacția victimelor coreene ale revoltelor din 1992 din Los Angeles.
„Discuțiile au fost doar despre albi și negri; pierderile coreene au fost date la o parte”, a spus Kim, profesor de studii asiatice americane la UC Berkeley. „Pentru cei care nu vorbeau engleza, nu exista nicio modalitate de a-și face auzită vocea. Nedreptatea era că ei nu erau responsabili pentru problemă și că nu o puteau rezolva. Din punctul meu de vedere, aceasta este definiția lui han.”
Han a cunoscut o utilizare încrucișată și mai recentă în cultura americană, spun cercetătorii.
În serialul TV „The West Wing”, președintele american Josiah Bartlet (interpretat de Martin Sheen) și-a exprimat propria înțelegere a noțiunii. „Nu există o traducere literală în limba engleză”, spune el. „Este o stare de spirit. De suflet, de fapt. O tristețe. O tristețe atât de profundă încât nu vor veni lacrimi. Și totuși, încă mai există speranță.”
Unii sud-coreeni spun că rolul hanului s-a diminuat acum.
„Viețile noastre s-au îmbunătățit dramatic în ultima generație, așa că are mai puțină însemnătate”, a spus Kim Young-sook, o bunică cu patru copii, în timp ce făcea cumpărături într-unul dintre cele mai exclusiviste magazine mari din țară. „Sunt foarte fericită în aceste zile. Nu mai las hanul să-mi conducă viața.”
În timp ce marca prețurile la un transport de discuri de vinil folosite, proprietarul magazinului de muzică, Kim, și-a exprimat o idee foarte puțin asemănătoare cu cea a hanului: dorința de a scăpa într-o zi de propriul han.
„Sper că poate dispărea”, a suspinat el. „Dar poporul coreean nu pare să aibă capacitatea de a alunga ceea ce îl bântuie. Deocamdată, este doar o speranță.”
Ethan Kim, de la biroul din Seul al The Times, a contribuit la acest reportaj.
.