South African English

Limba engleză din Africa de Sud (SAE) datează de la sosirea britanicilor la Capul Bunei Speranțe în 1795. Așa cum s-a întâmplat în majoritatea coloniilor, engleza a fost introdusă mai întâi de soldați și administratori, apoi de misionari, coloniști și căutători de avere. Engleza s-a înrădăcinat în secolul al XIX-lea ca limbă sud-africană, ca urmare a așezărilor britanice din 1820 (în Eastern Cape), 1848-51 (în Natal) și a grabei ulterioare către minele de diamante din Kimberley și minele de aur din Witwatersrand.

SUA modernă face parte dintr-un amestec lingvistic și cultural complex. Constituția din 1994 recunoaște 11 limbi oficiale, și anume engleza, afrikaans și cele nouă limbi africane majore (inclusiv isiZulu, isiXhosa, seTswana și seSotho), precum și „limbi comunitare și religioase” suplimentare, cum ar fi khoi-san, telegu, hindi, portugheză, ebraică și arabă.

SAE și Africa de Sud multilingvă: politica lingvistică

Poziția și rolul limbii engleze au fost profund politice încă de la început. Engleza a fost limba puterii în secolul al XIX-lea și a fost impusă în 1822 ca limbă oficială a Coloniei Capului, înlocuind olandeza, cauza unui mare resentiment în rândul cetățenilor de origine olandeză – un resentiment care a fost ulterior intensificat și înăsprit în rândul afrikanerilor prin Războiul sud-african din 1899-1901.

Pentru naționaliștii afrikaneri din secolul al XX-lea, promovarea limbii afrikaans a fost centrală, iar sub conducerea Partidului Național (1948-94) engleza a fost înlocuită de afrikaans în guvern, administrație, poliție și forțele armate. Cu toate acestea, engleza a avut o influență majoră în mediul de afaceri și în învățământul superior. A fost, de asemenea, limba aleasă de Congresul Național African și de alte mișcări de eliberare, deoarece a permis comunicarea atât între vorbitorii numeroaselor limbi ale țării, cât și cu lumea exterioară.

SAE este o limbă cu multe paradoxuri. Există 3 milioane de vorbitori de prima limbă SAE, aproximativ la fel ca numărul vorbitorilor de limba engleză din Noua Zeelandă, dar aceștia sunt în minoritate, fiind depășiți numeric cu mult de vorbitorii de a doua și a treia limbă. Engleza este percepută atât ca limbă de comunicare și de aspirație, cât și ca un juggernaut opresiv din cauza puterii sale globale. În timp ce politicienii cataloghează adesea engleza drept o forță „colonialistă” și lipsită de putere, mulți părinți de culoare o văd ca pe un instrument crucial pentru progresul copiilor lor. Și, în timp ce guvernul susține multilingvismul, în practică, SAE este dominantă în viața publică, din motive practice și de rentabilitate.

Deși engleza este departe de a fi neutră ca lingua franca, este mai neutră decât afrikaans, care a fost pătată de utilizarea sa în aplicarea apartheidului: încercarea de a face din afrikaans o limbă de predare în școlile negrilor a fost cea care a dus la revolta din Soweto din 1976. Iar alegerea unei limbi africane mai presus de celelalte nu a fost o opțiune.

Vocularul

SAE a devenit o versiune regională particulară a limbii engleze, ferm înrădăcinată în Africa de Sud prin influența limbilor care o înconjoară. Sud-africanii nu sunt adesea conștienți de cât de diferită este SAE de alte limbi engleze, atât în ceea ce privește vocabularul, cât și pronunția.

Principalele împrumuturi au avut tendința, ca și în alte părți, de a fi introduse ca culoare locală în jurnalele exploratorilor și călătorilor vizitatori care descriau popoarele locale și culturile lor, animalele, plantele și caracteristicile geografice ale țării. Unele dintre primele cuvinte SAE (provenite în principal din limbile olandeză și khoi), cum ar fi kloof, krantz, dagga, buchu, boer, kraal, springbuck și quagga (toate împrumuturi din secolul al XVIII-lea) sunt încă înrădăcinate în SAE. Altele, cum ar fi Hottentot (un nume dat popoarelor Khoi în încercarea de a imita limbile lor de clic) și, în special, Kaffir (începând cu 1589, un nume dat popoarelor negre din Africa de Sud) sunt acum considerate profund jignitoare și nu mai sunt folosite.

Olanda și, ulterior, afrikaans, a avut cea mai puternică influență asupra SAE. Veld, vlei, pan, pan, koppie, nek, rand sunt cuvinte folosite pentru a descrie caracteristicile naturale ale țării. Deurmekaar sau in a dwaal este modul în care este descrisă o stare de confuzie. Nogal a suplinit „ceea ce este mai mult”. În timpul apartheidului, termeni administrativi precum zone de grup, rezervare de locuri de muncă, carte de referință și endorse out au fost traduși din echivalentele în afrikaans.

Multe cuvinte SAE au fost, de asemenea, împrumutate din limbile africane din regiune: de exemplu bonsella, indaba, donga, impala, mamba din limbile Nguni, iar tsetse, tsotsi, kgotla, marula din limbile Sotho.

Cuvintele malay precum atchar, bobotie, sosatie, kaparrang și kramat au ajuns în SAE în secolul al XIX-lea (prin intermediul limbii afrikaans), având originea în comunitatea de sclavi și exilați politici de la Cape, care au fost trimiși din ceea ce astăzi sunt Indonezia și Malaezia în secolele XVII și XVIII.

Dar împrumuturile nu reprezintă întreaga poveste. Unele cuvinte foarte cunoscute, cum ar fi tackie, tickey, rondavel și bundu au origini misterioase. Unele cuvinte specific SAE sunt exemple de cuvinte care au fost cândva curente în engleza britanică, dar care acum nu mai sunt folosite acolo: geyser (un încălzitor de apă sau un boiler), robot (un semafor) și, până în anii 1960, bioscope (un cinematograf), sunt exemple. Unele cuvinte englezești au un sens diferit în SAE: a bond (obligațiune) este o ipotecă, a dam (baraj) se referă mai degrabă la întinderea de apă decât la zid, just now (doar acum) înseamnă „în scurt timp”, a packet (pachet) este o pungă de plastic pentru cumpărături, a café (cafenea) este un magazin de proximitate sau un magazin din colț, iar (în contextul traficului) a circle (cerc) este un sens giratoriu. Caracteristicile non-lexicale ale altor limbi sud-africane și-au făcut loc și în SAE, cum ar fi două moduri de a indica accentul – prin reduplicare (din afrikaans), ca în now-now, soon-soon, și (din limbile africane) prin utilizarea tonului descrescător, de la acut la grav, ca în „fa-a-a-a-ar away”.

Pronunție

Ca urmare a apartheidului, nu există un accent SAE unic, rezonabil de uniform. Cu unele excepții, comunitățile au trăit și au fost educate separat în funcție de originea etnică, până în anii 1990. Astfel, au existat mai multe varietăți – SAE alb vorbitor de limba engleză, SAE alb vorbitor de afrikaans, SAE negru african, SAE indian, SAE de culoare. Dar lucrurile se schimbă: având în vedere că în prezent copiii din mediul urban, indiferent de mediul de proveniență, sunt educați împreună, diferențele determinate etnic în SAE tind să dispară.

SAE-ul vorbitorilor de limba engleză este adesea confundat cu engleza australiană sau neozeelandeză. Există câteva caracteristici comune: NZE și SAE centralizează ambele vocala /I/, spunând „pin” ca ceea ce sună ca „pun” (în timp ce australienii tind spre „peen”). Toate cele trei varietăți pronunță alte vocale mai înainte în gură decât vorbitorii britanici, astfel încât ‘penny’ sună ca ‘pinny’, ‘bad’ ca ‘bed’, iar ‘bed’ ca ‘bid’. Spre deosebire de engleza britanică, consoanele SAE sunt pronunțate clar: opririle glotice, ca în ‘bu’er’ pentru ‘butter’, nu sunt frecvente.

Între vorbitorii de engleză există o gamă de pronunție de la ‘RP SAE educat’ până la SAE puternic accentuat. Până în jurul anilor 1970, standardul britanic a fost văzut ca fiind acme. Dar variațiile de accent și-au intrat în drepturi odată cu o creștere a conștientizării și mândriei față de sud-africanism – muzică locală, produse locale, cuvinte locale și accente locale. Expresia „local is lekker” (frumos) rezumă acest lucru.

.